Să înțelegem prezbiopia

Prezbiopia afectează capacitatea de a vedea obiectele de aproape. Survine atunci când cristalinul își pierde flexibilitatea. Fiind flexibil, cristalinul permite focalizarea obiectelor la diferite distanțe, dar când apare prezbiopia, focalizarea se face mai greu.

Împreună cu miopia, hipermetropia, și astigmatismul, prezbiopia face parte din grupul afecțiunilor oculare definite ca ‘erori de refracție’ – forma ochiului face ca lumina să fie focalizată incorect pe retină.

Semne și simptome

Simptomele prezbiopiei pot include:

• Vedere în ceață, mai ales când este vorba de obiecte care sunt aproape
• Vedere slabă în condiții de lumină redusă, sau când sunteți obosit
• Este nevoie să țineți obiectele la distanță, ca să le vedeți clar
• Dureri de cap
• Presiune oculară

Care sunt cauzele presbiopiei?

Prezbiopia este o consecință firească a îmbătrânirii – pe măsură ce înaintați în vârstă, cristalinul devine mai dur, iar mușchii din jur se slăbesc. Din acest motiv, cristalinul focalizează mai greu la diferite distanțe, și în schimb focalizează lumina în spatele retinei, făcând să fie mai dificilă vederea obiectelor de aproape.

Cum funcționează ochiul: Informații de bază

Există patru componente principale care ajută ochiul să funcționeze:

Cornea și cristalinul – Se află în fața ochiului, ajutând la focalizarea luminii direct pe retină, într-un mod asemănător cu aparatul de fotografiat.

Retina – este un strat de celule aflat în spatele ochiului, care receptează lumina și culoarea înainte de a le  transforma în semnale electrice.

Nervul optic – nervul care transmite semnale electrice către creier, unde sunt interpretate.

Cristalinul

Cristalinul funcționează reflectând în mod uniform lumina și focalizând-o pe retină, și astfel vă permite să vedeți clar obiectele. Cu obiectele aflate la diferite distanțe, cristalinul își poate schimba forma, evidențiindu-le în funcție de cât de departe sau de aproape se află – dacă obiectele sunt departe, cristalinul se subțiază, iar dacă obiectele sunt aproape, cristalinul devine rotund.

Cristalinul este înconjurat de un mușchi care îl ajută să își schimbe forma, contractându-se sau destinzându-se în funcție de distanța la care se află obiectul pe care îl priviți.

Când aveți presbiopie, această flexibilitate se pierde, iar mușchiul devine mai slab. Drept urmare, puterea de focalizare a cristalinului scade, iar vederea se poate deteriora când priviți la obiectele de aproape.

Cum este diagnosticată prezbiopia?

Prezbiopia este diagnosticată de regulă la un control oftalmologic de rutină – acest control poate cuprinde testarea acuității vizuale, capacitatea de a regla focalizarea la diferite distanțe, și starea mușchilor și a retinei.

Controlul oftalmologic

Adulții ar trebui să facă un control oftalmologic regulat din doi în doi ani, dacă nu li se recomandă altfel. Acest control durează de regulă 20-30 minute la optician, și presupune examinarea sănătății ochilor și a vederii.

Optometristul este cel care vă pune întrebări despre istoricul medical și despre eventuale simptome pe care le aveți, sau despre orice alte afecțiuni și de când le aveți. Vă poate pune și întrebări  generale despre stilul de viață, sănătate și medicamentele pe care le luați.

În primul rând este verificată sănătatea ochilor. Optometristul luminează pupila cu un fel de lanternă numită oftalmoscop pentru a verifica interiorul ochiului, testând astfel cum reacționează pupila la lumină. Vor verifica și coordonarea și mișcarea ambilor ochi, pentru a se asigura că ochii funcționează împreună.

Este posibil să vă testeze și pentru alte afecțiuni, în funcție de fișa medicală și de vârstă – de exemplu pentru glaucom (modificări în presiunea oculară care pot deteriora nervul optic) și retinopatie diabetică (tensiunea arterială ridicată și glicemia crescută duc la noi vase de sânge, ceea ce poate cauza probleme de vedere).

După ce este verificată sănătatea ochilor, veți face un test de vedere. Mai exact vi se vor examina vederea la distanță, vederea de aproape, vederea intermediară, precum și acuitatea vizuală – veți citi pe un tabel Snellen (fiecare rând conține litere din ce în ce mai mici). Dacă purtați ochelari sau lentile de contact, veți fi testat cu și fără acestea.

Se pot efectua și alte teste pentru a vedea care este gravitatea afecțiunii, și ce lentile corectoare sunt necesare.

Cum se tratează prezbiopia?

Prezbiopia este o afecțiune legată mai degrabă de cristalin decât de cornee, și din acest motiv tratamentul cu laser nu este util – se corectează de regulă prin purtarea de lentile corectoare, ochelari sau lentile de contact. În cazurile în care pacienții nu se descurcă nici cu lentilele, li se poate recomanda o operație prin care să facă implant cu un cristalin artificial.

Lentilele corectoare

Ochelarii de vedere vă ajută să focalizați lumina direct pe retină, oferind o vedere mai clară. Lentilele au de regulă o formă convexă, fiind mai groase în centru și mai subțiri pe margine, dar grosimea, curbura și greutatea lentilelor depind de gravitatea afecțiunii.

Prezbiopia este o afecțiune legată de vârstă și din acest motiv poate avansa, pe măsură ce înaintați în vârstă. Cu alte cuvinte, dioptriile vor crește cu timpul, și de aceea este important să mergeți periodic la un control oftalmologic. Cu vârsta, este posibil să fie afectată și vederea de aproape și cea la distanță, iar în acest caz veți avea nevoie de o a doua pereche de ochelari. Sau puteți achiziționa niște ochelari cu lentile bifocale sau varifocale, care vă ajută să vedeți și la distanță și aproape cu o singură pereche de ochelari.

Lentilele de contact funționează la fel ca ochelarii, doar că sunt mai ușoare și practic invizible. Există în diferite forme – unele se poartă o singură zi, apoi se aruncă, în timp ce altele pot fi curățate și refolosite – iar optometristul vă poate recomanda cea mai potrivită variantă. Fiind atât de discrete, lentilele de contact pot părea o opțiune tentantă, însă pot crește riscul de infecții oculare, de aceea este foarte important să fiți foarte atent la igiena acestor lentile.

Schimbarea cristalinului

Pentru cei cărora le este greu să poarte ochelari sau lentile de contact, există opțiunea schimbării presbiopice a cristalinului (PRELEX). PRELEX presupune o mică tăietură a corneei și inserarea unui cristalin artificial pentru a corecta focalizarea – porțiunea tăiată este pusă la loc fără să fie nevoie de fire. După operație, vi se pot prescrie corticosteroizi, antibiotice, sau lacrimi artificiale.

Tratamentul PRELEX este o formă mai nouă de tratament pentru presbiopie, și există destul de puține dovezi că este sigură pe termen lung – medicul și  optometristul vă vor explica ce riscuri implică.